Am luat toate cuvintele
și le-am rupt în fărâme.
Nu mi-a mai rămas niciun cuvânt întreg,
care ar putea sa strige după tine.

Am luat cuvintele
și le-am îngropat fărâme.
Nu le am pus nicio cruce la căpătâi,
ca să nu se roage nimeni
în genunchi, la ele.

Am ucis toate silabele rămase în urma ta.
Am ars toate cratimele, care mă legau de tine.
Mi-a rămas un singur punct.
Îl iau și îl așez aici, în mijlocul drumului,
precum o piatră între mine și tine.

Atât.