Eva Weiner
Despre pietre.
Plec desculță printre pietre.
Când cad, câte o piatră ascuțită
îmi zgârie până la sânge
încrederea. Și mă doare.
Cu mâinile ridicate a rugă,
aștept să plouă. Sufletului meu
îi este sete de Dumnezeu.
Și merg printre pietre.
Și cad din nou.
Și pielea mi se sfâșie
în strigăte de durere.
Și mâinile ridicate a rugă
cerșesc după un
strop de Dumnezeu.
Dumnezeu azi este ocupat.
Revine într-o marți la serviciu.
