Azi plec.

Îmi adun visurile rupte,
îmi adun zâmbetele lovite,
îmi adun cuvintele amuțite și fug.

Port vânătăi vechi și noi în suflet.
Le iau cu mine.

În mâna stângă, duc gândurile mele
legate atât de strâns de tine,
încât a trebuit să le ucid.
Le iau cu mine.

În mâna dreapta am copilul.
Îl iau cu mine.

Merg greu, încerc să pun între
noi stânci mari, zile, luni, ani.
Îngrop trecutul între noi ca pe un etern
și imposibil de învins obstacol.

Am încă ochii legați strâns
de tine, să nu pot vedea nimic.
Dar vad drumul prin ochii lui,
celui pe care îl țin strâns cu mâna dreaptă.

Azi plec.
Și nu mă voi mai întoarce niciodată.

📸 Matthew Henry from Burst