Eva Weiner
Eu nu mă mai agăț de oameni.
Întotdeauna se rup.
Și întotdeauna se rup cu bucăți din mine.
Iar eu rămân cu brațele ciunte,
neputincioasa și incompleta.
Eu nu mă mai agăț de oameni.
Întotdeauna pleacă.
Și pleacă cu bucăți din mine.
Iar eu rămân rupta și frântă în mii de fărâme.
Și rătăcesc astfel prin lume.
Incompleta și neputincioasa.
Eu nu mă mai agăț de oameni.
Eu rămân a nimănui.
Eva WeinerÎn noaptea aceasta, mă ascund goală, neștiută și nevăzută în bagajele tale. Să fiu cu tine a devenit o nevoie ancestrală a fiecărei celule din mine. Să te respir, să…
Eva WeinerȚi-a fost vreodată foame? Foame până în străfundurile sufletului? Să înghiți hulpav o bomboană, crezând stupid că glucoza aia multă îți va astâmpăra, măcar pentru moment, senzația? Să înțelegi, dupa…
